Cum citești eticheta unui parfum (INCI)
Scris de Onisim Roman · Co-fondator ORYN
Publicat 6 august 20264 minute de citit
Eticheta unui parfum se citește după trei reguli. Prima: ingredientele apar în ordine descrescătoare a cantității, până la un procent, sub care ordinea nu mai e obligatorie. A doua: la un parfum, primele două intrări sunt aproape întotdeauna alcoolul și amestecul parfumat, iar acesta apare sub un singur cuvânt, „Parfum” sau „Fragrance”, care poate acoperi zeci de materiale nenumite. A treia: substanțele parfumante cunoscute ca sensibilizanți fac excepție de la anonimatul acesta și trebuie declarate pe nume, dacă depășesc pragul legal. De aici vin numele care par tehnice la finalul listei: Linalool, Limonene, Citronellol, Coumarin. Nu sunt aditivi și nu sunt un semn rău. Sunt componentele pe care legea le scoate din cuvântul „Parfum” ca să poată fi recunoscute de cine le caută.
Ce este INCI
INCI este nomenclatorul internațional al ingredientelor cosmetice, un sistem de denumiri standardizate folosit pe etichetele din întreaga lume. Rostul lui este ca aceeași substanță să poarte același nume oriunde, indiferent de limba ambalajului. De aceea lista de ingrediente a unui parfum cumpărat în București arată identic cu a aceluiași parfum cumpărat în Lisabona.
Numele INCI nu sunt nume comerciale. „Alcohol Denat.” e alcool etilic cu denaturanți adăugați ca să nu poată fi băut. „Aqua” e apa. „Parfum” e amestecul parfumant, tratat ca un ingredient unic.
Ordinea spune ceva, dar nu tot
Ingredientele se listează de la cel mai mult la cel mai puțin, iar sub un procent ordinea devine liberă. La un parfum asta înseamnă că primele două-trei poziții sunt previzibile și nu spun aproape nimic, iar informația utilă e în coadă, unde stau alergenii declarați.
Un detaliu ușor de ratat: o listă lungă nu e un semn prost, iar una scurtă nu e un semn bun. O listă scurtă poate însemna doar un amestec parfumant sub care nu s-a declarat mai nimic, pentru că nu era obligatoriu.
Cuvântul „Parfum” și ce ascunde
Legea permite ca amestecul parfumant să apară ca un singur ingredient, pentru protejarea formulei. E o excepție reală și e motivul pentru care majoritatea etichetelor din piață spun, practic, „alcool, apă, un secret și câțiva alergeni”.
Excepția are o limită: substanțele parfumante din lista europeană de alergeni declarabili nu pot rămâne ascunse dacă depășesc pragul. Pentru produsele care rămân pe piele, ca un parfum, pragul este de 0,001% din produsul finit. Lista aceasta a fost extinsă printr-un regulament din 2023 și trece astăzi de optzeci de intrări, față de douăzeci și șase înainte, așa că etichetele parfumurilor s-au lungit vizibil în ultimii ani.
Cum citești lista în trei pași
- Sari peste început. Alcohol, Aqua, Parfum: previzibile, fără informație.
- Citește coada. Aici sunt alergenii declarați, adică singurele materiale numite din compoziție. Dacă ai o sensibilitate cunoscută, numele ei se caută aici. Cauzele posibile ale unei reacții sunt în articolul despre iritație.
- Caută ce lipsește. Dacă în afară de „Parfum” nu e declarat aproape nimic, nu înseamnă că lichidul e simplu. Înseamnă doar că nu ți se spune.
Ce facem noi diferit
Fiecare parfum ORYN vine cu lista completă a materiilor prime din formula lui, nu doar cu minimul legal. Declarația de alergeni se calculează prin însumare: se adună contribuția fiecărei materii prime din toată compoziția și abia apoi se compară cu pragul, pentru că un alergen sub prag în fiecare parte poate trece pragul în total. Procentele rămân nepublicate, pentru că rețeta e proprietatea noastră, dar identitatea materialelor nu e un secret.
În plus, fiecare sticlă are un cod care deschide pagina parfumului ei: lista completă a ingredientelor, alergenii declarați și lotul din care a fost făcută. Paleta întreagă din care compunem e publică oricum, în lista de ingrediente, iar cum ajunge o conversație la o formulă e descris pe pagina experienței.